In urma cu 3 ani citeam memoriile lui Sarkozy, “Martor”. Nu cartea ci dezbaterea de la TV5 m-a convins ca era potrivit pentru presedintie. Tin minte ca am urmarit emisiunea cu sufletul la gura, la fel ca pe un film de actiune, de parca a doua zi ma duceam sa votez. A fost o experienta de care si acum imi aduc aminte cu placere. Si m-a determinat sa ma alatur imediat simpatizantilor lui.
A urmat euforia de moment, generata de castigarea alegerilor. Apoi, la 6 luni distanta am avut un moment de cumpana, nu stiam exact ce sa cred. Sarko, cum il alinta fancezii, m-a nedumerit. Motivul? Carla, fost top-model, cu un copil dintr-o relatie anterioara. O legatura prea brusca, prea rapida dupa despartirea de fosta sotie si parca cu iz de tabloid. Iar un presedinte, fie el si al unei republici usor libertine, ar trebui sa fie un exemplu de consecventa si stabilitate.
Apoi s-au casatorit, mi-am zis Doamne ajuta!, macar respecta regulile etichetei.
Si apoi a urmat testul: poate deveni Carla Bruni Sarzoky o Prima Doamna veritabila? Dupa mai bine de 2 ani, pot sa spun linistita Da. Este suava, zambitoare, cu prestanta si stil. O adepta a clasicului, nu se abate de la retetele impuse de Chanel si Dior, dar aduce in prim plan balerinii. O admir pentru ca ii poarta la orice ocazie si demostreaza ca societatea nu are nevoie de stilettos ci de stil.
In sfarsit tinerele din intreaga lume au un exemplu de diplomatie (surprinzator, in primul rand pe ea si apoi pe Sarko). Francezii o indragesc, dar nu e nici greu atunci cand ea spune cald: “Imi doresc sa traim ce mai avem de trait in pace”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu