Am un sentiment de apartenenta la Cannes. Se datoreaza succeselor cu care m-am obisnuit de la Ion Popescu-Gopo incoace, aerului de vacanta al Croazetei, spectacolului rochiilor si unei mandrii europene (da, este cel mai mediatizat eveniment, dupa cele sportive si e al nostru, al Europei).
Cannes-ul a apreciat mereu productiile romanesti. Imi vine in minte paralela cu un copil fara incredere, care capata forta datorita unui adult care ii lauda meritele. Cristi Puiu, Cristi Mungiu, Corneliu Porumboiu erau necunoscuti pentru publicul din Romania. Si-au cautat recunoasterea la francezi si intorcandu-se in Romania, au fost priviti cu alti ochi.
Anul acesta avem din nou emotii: “Aurora” (lui Cristi Puiu) si “Marti, dupa Craciun” (Radu Muntean), intra in competitie la categoria Un certain regard.
Le tinem pumnii!
Si deja ma gandesc la articolul din backstage pe care Alex Leo. Serban speram ca il va scrie pentru urmatorul numar din Elle.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu