Orice Romeo are Julieta lui

Sustin filmele pacifiste. Cu riscul asumat de a nu tine spectatorul cu sufletul la gura, astfel de filme « suave » pot sa creioneze peisaje si stari nebanuite. Iar "The End" de la final creeaza o atmosfera senina, zen si imaginea unei lumi guvernate de bine.
Iata cea mai recenta productie care se incrie in aceasta categorie : Letters to Juliet. Sper sa va convinga si sa facem cat mai multe recenzii. Vizionare placuta.

Joie de la musique

Astept cu nerabdare weekendul. Parca pentru a-l anunta, am regasit o mai veche melodie draga mie: La Chica de Ipanema. Au aparut nenumarate versiuni, cu diverse orchestratii, dar eu recomand bossanova lui Joao Gilberto.

Atunci cand o ascult, simt inevitabil soarele, nisipul, aud valurile marii. Iar in fata ochilor am un univers paralel: linistit, cald, avec joie de vivre. Si asa v-am dezvaluit secretul din spatele unei stari solare.

Astept pareri. Pe voi ce melodii va binedispun?

Daca e miercuri, e Cannes

Am un sentiment de apartenenta la Cannes. Se datoreaza succeselor cu care m-am obisnuit de la Ion Popescu-Gopo incoace, aerului de vacanta al Croazetei, spectacolului rochiilor si unei mandrii europene (da, este cel mai mediatizat eveniment, dupa cele sportive si e al nostru, al Europei).

Cannes-ul a apreciat mereu productiile romanesti. Imi vine in minte paralela cu un copil fara incredere, care capata forta datorita unui adult care ii lauda meritele. Cristi Puiu, Cristi Mungiu, Corneliu Porumboiu erau necunoscuti pentru publicul din Romania. Si-au cautat recunoasterea la francezi si intorcandu-se in Romania, au fost priviti cu alti ochi.

Anul acesta avem din nou emotii: “Aurora” (lui Cristi Puiu) si “Marti, dupa Craciun” (Radu Muntean), intra in competitie la categoria Un certain regard.

Le tinem pumnii!

Si deja ma gandesc la articolul din backstage pe care Alex Leo. Serban speram ca il va scrie pentru urmatorul numar din Elle.

MARTORul zilelor noastre

In urma cu 3 ani citeam memoriile lui Sarkozy, “Martor”. Nu cartea ci dezbaterea de la TV5 m-a convins ca era potrivit pentru presedintie. Tin minte ca am urmarit emisiunea cu sufletul la gura, la fel ca pe un film de actiune, de parca a doua zi ma duceam sa votez. A fost o experienta de care si acum imi aduc aminte cu placere. Si m-a determinat sa ma alatur imediat simpatizantilor lui.

A urmat euforia de moment, generata de castigarea alegerilor. Apoi, la 6 luni distanta am avut un moment de cumpana, nu stiam exact ce sa cred. Sarko, cum il alinta fancezii, m-a nedumerit. Motivul? Carla, fost top-model, cu un copil dintr-o relatie anterioara. O legatura prea brusca, prea rapida dupa despartirea de fosta sotie si parca cu iz de tabloid. Iar un presedinte, fie el si al unei republici usor libertine, ar trebui sa fie un exemplu de consecventa si stabilitate.

Apoi s-au casatorit, mi-am zis Doamne ajuta!, macar respecta regulile etichetei.

Si apoi a urmat testul: poate deveni Carla Bruni Sarzoky o Prima Doamna veritabila? Dupa mai bine de 2 ani, pot sa spun linistita Da. Este suava, zambitoare, cu prestanta si stil. O adepta a clasicului, nu se abate de la retetele impuse de Chanel si Dior, dar aduce in prim plan balerinii. O admir pentru ca ii poarta la orice ocazie si demostreaza ca societatea nu are nevoie de stilettos ci de stil.

In sfarsit tinerele din intreaga lume au un exemplu de diplomatie (surprinzator, in primul rand pe ea si apoi pe Sarko). Francezii o indragesc, dar nu e nici greu atunci cand ea spune cald: “Imi doresc sa traim ce mai avem de trait in pace”.

Picasso vs Luchian

Citeam cu ceva vreme in urma un articol referitor la licitatiile operelor de arta. Mi-a fost atrasa atentia pentru ca simt si vad interesul scazut al celor din jur. Si nu m-am inselat.

Manuela Plapcianu, director general al ArtMark, un fost bancher cu fire artistica, a vazut potentialul pietei: “este asemanatoare cu piata terenurilor la inceputul anilor ‘90”. Tot Manuela povesteste si cine sunt cumparatorii: printre ei sunt atat colectionari cat si persoane care achizitioneaza arta pentru a-si arata statutul social. Speram ca ultima categorie sa fie in inferioritate si pe cale de disparitie, ca domeniul sa ramana unul elitist.

In Romania, cu surprindere am aflat ca exista 7 case de licitatie, din care 6 doar in Bucuresti, iar in fiecare saptamana au loc intre 1 si 4 licitatii. Tot articolul aici.

Si in plus, pe 25 martie, ArtMark a inregistrat un rezultat frumos: “Macii” lui Luchian s-au vandut cu 132.000 euro. Iar aproximativ in aceeasi perioada, la New York, Christie’s a organizat o licitatie in urma careia un tablou al lui Picasso, “Nude, Green Leaves and Bust”, a fost vandut cu 106 milioane dolari.

Un inceput frumos si pentru noi!

Voi ce parere aveti?

Perspectiva unui zambet

Multe studii si multe pareri. Fiecare dintre noi se considera expert intr-ale comunicarii non-verbale. Si cu toate acestea prea putine persoane aplica lucruri pe care le considera la indemana oricui. De ce nu zambesc angajatele de la supermarketuri si de ce este asa de rar zambetul celor de la Politie, Metrorex sau Trezoreria sectorului 1? Cu totii avem probleme, dar atunci cand vine vorba de comunicare interumana, parca vrem cu tot dinadinsul sa arata ca suntem impovarati. Dar care este scopul? Situatia nu se va imbunatati, din contra, vei intrista si interlocutorul. Acesta este oare scopul? Sa ne transmitem unii altora suparari? Poate daca am incerca sa fim mai putin incrancenati, am reusi sa avem si o alta perspectiva asupra problemelor si poate vom gasi o rezolvare. O rezolvare, pentru ca atunci cand turistii vin la noi, sa nu vada numai fete mohorate.

Cat s-a mai vorbit despre asta si fara efect. Chestiune de gust, mon cher.

STIL

STIL. 4 litere, o singura silaba si atata importanta. Se mosteneste, se dobandeste sau se cumpara? Prea multe optiuni, dar am o alta, personala : se cultiva.